După ce executivul lui Boc a făcut poc, iată că nici guvernul MRU n-a ţinut prea mult. După 78 de zile de implicare în adâncurile metafizico-dialectice ale guvernării României, după ce am aflat de la televizor că există oameni culţi, extraordinar de inteligenţi, dar care nu spun nimic când vorbesc, am rămas într-o zi de vineri şi fără MRU şi ai lui. Epocal, dar vizibil strâns cu uşa, cu un râs care nu prea era al lui, încă preşedintele Băsescu a aruncat guvernarea ţării în braţele opoziţiei. Superb!
Iar dacă până la acest moment USL anunţa tot felul de guverne din umbră gata să preia puterea, specialişti peste specialişti, care mănâncă pe pâine economia şi finanţele ţării, iată că, pusă în faţa faptului împlinit, adică să facă un guvern, alianţa a început cu o serie de bâlbe.
În primul rând, specialiştii care stăteau în „umbră” pentru preluarea în orice moment a guvernării, par că stăteau la „soare” , pentru că s-au topit de tot şi n-au apărut la strigarea premierului. Ce să mai spun că, în tot USL-ul nu s-a găsit un finanţist, apelându-se la Florin Georgescu? De altfel, un eminent specialist în bănci şi finanţe. Că în loc de Abramburica, care fie vorba între noi (n.red. cititorii) fiind „garantată” Vanghelie, nu prea mai avea ce căuta la Educaţie, s-a găsit o soluţie penibilă , cu soţia unuia din prin PSD, care are şi n-are studiile declarate? Că Alistar putea să se autodenunţe la premierul desemnat şi să-l scutească de jenantul gest de a-l elimina din Guvern?
Cum rămâne cu banii din visteria ţării? Există, nu există? Dacă există, înseamnă că noii veniţi, ai lui Ponta vor să întârzie restituirea salariilor şi pensiilor. Dacă nu există, înseamnă că pedeliştii şi preşedintele chiar îşi bat joc de oameni! Dar dacă există şi nu există? Adică acele sume vehiculate sunt doar trecătoare prin visteria ţării? Atunci, cine minte? Nu cumva toţi politicienii?
Şi astea sunt doar câteva scăpări ale noului Guvern. Sigur vor mai apărea! Atunci, unde e schimbarea? Schimbăm pe cine cu cine?
România şi românii au oare nevoie numai de revenirea salariilor la valoarea iniţială? Pensionarii vor doar să primească înapoi diferenţa de taxe oprite abuziv? Dorim noi cu toţii doar vendete, sau ne aşteptăm la o viaţă mai bună, mai corectă, mai democratică? Ce aşteptăm cu adevărat de la clasa politică românească? Îi înlocuim pe ai lor cu ai noştri şi suntem fericiţi că ţinem cu unii care au puterea?
De ce nu urmăm modelul francez? De ce să nu avem o confruntare de idei, din care să răzbată cei mai buni?
Iată numai câteva gânduri, întrebări, opinii, care ar trebui să ne facă să-i selectăm pe cei mai buni din cei buni. Asta, numai dacă există oameni buni, sau „de bine”, printre politicienii noştri!După ce executivul lui Boc a făcut poc, iată că nici guvernul MRU n-a ţinut prea mult. După 78 de zile de implicare în adâncurile metafizico-dialectice ale guvernării României, după ce am aflat de la televizor că există oameni culţi, extraordinar de inteligenţi, dar care nu spun nimic când vorbesc, am rămas într-o zi de vineri şi fără MRU şi ai lui. Epocal, dar vizibil strâns cu uşa, cu un râs care nu prea era al lui, încă preşedintele Băsescu a aruncat guvernarea ţării în braţele opoziţiei. Superb!
Iar dacă până la acest moment USL anunţa tot felul de guverne din umbră gata să preia puterea, specialişti peste specialişti, care mănâncă pe pâine economia şi finanţele ţării, iată că, pusă în faţa faptului împlinit, adică să facă un guvern, alianţa a început cu o serie de bâlbe.
În primul rând, specialiştii care stăteau în „umbră” pentru preluarea în orice moment a guvernării, par că stăteau la „soare” , pentru că s-au topit de tot şi n-au apărut la strigarea premierului. Ce să mai spun că, în tot USL-ul nu s-a găsit un finanţist, apelându-se la Florin Georgescu? De altfel, un eminent specialist în bănci şi finanţe. Că în loc de Abramburica, care fie vorba între noi (n.red. cititorii) fiind „garantată” Vanghelie, nu prea mai avea ce căuta la Educaţie, s-a găsit o soluţie penibilă , cu soţia unuia din prin PSD, care are şi n-are studiile declarate? Că Alistar putea să se autodenunţe la premierul desemnat şi să-l scutească de jenantul gest de a-l elimina din Guvern?
Cum rămâne cu banii din visteria ţării? Există, nu există? Dacă există, înseamnă că noii veniţi, ai lui Ponta vor să întârzie restituirea salariilor şi pensiilor. Dacă nu există, înseamnă că pedeliştii şi preşedintele chiar îşi bat joc de oameni! Dar dacă există şi nu există? Adică acele sume vehiculate sunt doar trecătoare prin visteria ţării? Atunci, cine minte? Nu cumva toţi politicienii?
Şi astea sunt doar câteva scăpări ale noului Guvern. Sigur vor mai apărea! Atunci, unde e schimbarea? Schimbăm pe cine cu cine?
România şi românii au oare nevoie numai de revenirea salariilor la valoarea iniţială? Pensionarii vor doar să primească înapoi diferenţa de taxe oprite abuziv? Dorim noi cu toţii doar vendete, sau ne aşteptăm la o viaţă mai bună, mai corectă, mai democratică? Ce aşteptăm cu adevărat de la clasa politică românească? Îi înlocuim pe ai lor cu ai noştri şi suntem fericiţi că ţinem cu unii care au puterea?
De ce nu urmăm modelul francez? De ce să nu avem o confruntare de idei, din care să răzbată cei mai buni?
Iată numai câteva gânduri, întrebări, opinii, care ar trebui să ne facă să-i selectăm pe cei mai buni din cei buni. Asta, numai dacă există oameni buni, sau „de bine”, printre politicienii noştri!

O să scriu astăzi despre două din ideile care au revenit în actualitate recent.

Prima dintre ele, reintroducerea cotelor progresive, a fost anunţată – aşa cum era normal, de noul guvern USL. Măsura nu este de natură să-i îngrijoreze pe cei cu venituri peste medie, cel puţin pentru moment: cotele anunţate sunt 8/12/16%, ceea ce înseamnă de fapt o reducere uşoară a fiscalităţii, mai ales dacă se păstrează actualul sistem de deduceri.

Apar însă unele întrebări. În primul rând, de ce este nevoie de această măsură? Nu ştiu câţi înţeleg că noi şi în acest moment avem cote progresive, datorită deducerii personale care este degresivă (scade liniar între 1.000 şi 3.000 ron, fiind zero peste 3.000 ron).

Să luăm un exemplu simplu: o persoană cu un venit de 1.000 de ron, 4 persoane în întreţinere. După scăderea contribuţiilor sociale (16,5%) şi a deducerii de bază (650 ron), impozitul va fi de (1000 – 165 – 650) 16% = 29,6. Dacă calculăm rata efectivă de impunere, observăm că ea este de 3,54% (raportat la venitul impozabil de 835 ron). Ea va creşte liniar şi va ajunge să fie 16% doar la veniturile de peste 3.000 ron. Deci este progresivă, doar că nu în trepte, ci liniar.

În al doilea rând, pentru ce? Cotele progresive sunt în general asociate cu deduceri de tot felul, dar nu va fi cazul nostru, pentru că rata maximă de impozit este una mică, nu permite deduceri. Să se pregătească doar terenul pentru reîntoarcere la cote din ce în ce mai mari? Sper că nu…

În al treilea rând, de unde bani? Presupunând că impozitul de 16% se va aplica la veniturile de peste un salariu mediu (aprox. 2.000 ron) şi făcând unele aproximări de bun simţ, noua cotă va lăsa o gaură la buget de peste 3,5 mld ron. Ce pune noul guvern în loc? Om trăi şi om vedea…

Pur şi simplu nu înţeleg această decizie decât prin prisma populismului. La fel cum doar populismul poate justifica cea de-a doua măsură anunţată de UNPR şi la care se pare că USL va trebui să subscrie, ca să nu rişte învestirea dlui Ponta, şi anume impozitarea averilor mari.

UNPR vrea să impoziteze averile constând în imobile, maşini, iahturi, avioane sau elicoptere cu un procent de 1,25%, pentru averile mai mari de 900.000 euro. Taxa asta se va numi pompos – “taxa de solidaritate” şi se va plăti pentru o perioadă limitată, de 3 ani. Ideea nu este nouă, a fost promovată iniţial de dl. Surupăceanu, deputat PSD de Gorj.

Nu ştiu cât speră UNPR să aducă la buget cu această taxă (suma de 9 mld euro vehiculată prin presăa mi se pare muuult prea fantezistă), dar eu cred că taxa reprezintă doar un exerciţiu de imagine al acestui partid. O să explic în cele ce urmează de ce sumele aduse la buget vor fi insignifiante.

În primul rând, în România nu prea sunt elicoptere, avioane personale sau iahturi. Puţinele care există nu sunt deţinute de persone fizice, ci de companii – iar “taxa de solidaritate” nu se va aplica şi companiilor. Deci de aici nu vor veni bani.

Ea nu se aplică deţinerilor în bani sau în titluri de participare (acţiuni, părţi sociale) şi nici în alte tipuri de valori mobiliare. Deci nici de aici nu vor veni bani.

Rămân bunurile imobile şi bunurile mobile (autoturisme, bijuterii, opere de artă) cu valori individuale de peste 1.000 de euro. Cum se va face însă evaluarea? Pentru case, există două posibilităţi cât de cât practice: (i) valorile impozabile de la ITL şi (ii) valorile “de piaţă” ale notarilor. Dacă se va aplica prima metodă (cel mai posibil, taxa de solidaritate vrându-se venit la bugetul local), ţinând cont că valoarea impozabilă este acum cam 200 de euro/mp, pentru a trece pragul, un contribuabil ar trebui să deţină nici mai mult nici mai puţin decât 4.500 mp. Nu sunt foarte mulţi în această situaţie…

Cum se vor evalua bijuteriile, tablourile sau autoturismele, este altă discuţie şi mă tem că o vom avea şi după ce legea va apărea. Trist…

Dintr-un anumit punct de vedere, nu ar trebui să ne mire actualitatea lui Caragiale. Tot astfel, am putea să medităm la actualitatea marilor mituri ale antichităţii – Camus vedea într-unul din ele expresia crizei de sens a societăţii contemporane – la prezenţa, printre noi, a donquijotismului, a jourdainismului ori a bovarismului. Operele marilor clasici ruşi se constituie într-un adevărat dicţionar de caractere, un adevărat Webster’s Dictionary al tipologiilor umane.

Omenirea e, în miezul său, neschimbătoare ca un coral de Johann Sebastian Bach. Fie că e vorba de tăbliţele de argilă de Ninive, de papirusurile egiptene, de sulurile de piele tăbăcită de la Marea Moartă, de incunabulele Evului Mediu, de cărţile de sub teascurile tiparniţelor ori de e-book-uri, moartea lui Enkidu şi nostalgia fraternă a vânătorii de lei este deplânsă în acelaşi fel. Mijloacele de expresie au evoluat într-un ritm mai rapid decât substanţa expresiei. Nu poţi scrie astăzi un Recviem, utilizând tehnica fugilor suprapuse, precum Wolfgang Amadeus Mozart la sfârşitul veacului al optsprezecelea. Dar poţi exprima aceleaşi lucruri, cu alte mijloace, precum a făcut-o Krzisztof Penderecki în timpul vieţii noastre.

Ce calităţi trebuie să aibă un creator, altele decât forţa talentului său, pentru a intra în galeria făuritorilor de dicţionare ale condiţiei umane? Cred că două, care par, aparent, contradictorii. Să poată simţi, în acelaşi timp, cinism şi compasiune. Cinismul te obligă să înţelegi natura umană aşa cum este ea, fără edulcorări şi amăgeli. Compasiunea te ajută să te implici. E o mare diferenţă între milă şi compasiune. Compasiunea te apropie, te implică, mila mai degrabă te îndepărtează. Mila ucide arta.

În ce priveşte actualitatea lui Caragiale, ea este remarcabilă nu numai din modul în care surprinde matricea tipologiei umane şi descrie situaţii – standard cu comportamente – standard. Actualitatea lui Caragiale stă, în acelaşi timp, în detalii, în replici, în reacţii de o clipă, în răbufniri. Şi ea este înlesnită şi de o realitate tulburătoare: în ceea ce priveşte cultura civică, societatea românească a evoluat prea puţin de atunci şi până acum. Poate că utilizarea verbului „a evolua” e improprie, dacă socotim că nu am avut o evoluţie organică şi că tendinţele sunt contradictorii, într-unele am adăugat, într-altele am păgubit.

În buletinele de analiză apare zahărul din corp ori magneziul ori colesterolul. Nu există un buletin de analiză care să-ţi arate conţinutul de vise din corp, procentul de nădejdi spulberate din rândul iluziilor, câtă prejudecată şi câtă dezinvoltură este în fiecare din noi, ori în noi toţi, laolaltă. Iată, însă, că avem un doctor care poate face asta pentru noi. Mergi la doctorul Caragiale şi îţi va da buletinul de analiză al mentalului tău şi al mentalităţilor tale. Dar, atenţie, va fi neîndurător şi-ţi va spune lucrurile pe şleau, chiar dacă, în mod ciudat, cu cât veştile pe care le vei auzi vor fi mai proaste, cu atât te va pufni mai tare râsul.

Carmen Costescu

Potrivit studiului, cererea de diamante, legată de cea de bijuterii şi piaţa produselor de lux, va fi stimulată de India şi China, unde clasa mijlocie se va dubla până în 2020, conform previziunilor.

„Cererea de diamante de foarte bună calitate în China şi India este în creştere, dar nu trebuie ignorate nici Statele Unite, care sunt incontestabil lideri al pieţei de desfacere a acestor pietre”, afirmă autorul raportului, Gerhard Prinsloo. India şi China vor deţine în 2020 o cotă de piaţă de aproximativ 30%, egală cu cea a Statelor Unite.

Oferta va creşte cu 2,8% pe an, ceea ce va duce la o penurie de astfel de pietre preţioase, potrivit studiului, care consideră că reţelele de distribuţie trebuie deci să-şi „reconsidere strategiile de aprovizionare cu diamante”.

Raportul recomandă, de asemenea, o totală transparenţă pe această piaţă, prin crearea în primul rând a unei „pieţe de schimb a diamantelor şlefuite”, „stabilirea de criterii pentru ca diamantele să poată fi folosite drept produse de plasament” şi „unificarea preţurilor, deoarece există acum între 12.000 şi 16.000 de preţuri diferite”.

În cursul ultimilor 50 de ani, producţia de diamante s-a extins şi în Rusia, Australia şi Canada, care s-au adăugat continentului african, în 2010 înregistrându-se o producţie de 133 milioane de carate, menţionează studiul.

Până în 2020, producţia anuală va atinge aproape 175 de milioane de carate, depăşind nivelul maxim înregistrat în 2007 înainte de criză. Diamantele sunt destinate creării de bijuterii şi diverselor utilizări industriale, primul domeniu reprezentând 95% din valoarea totală a diamantelor naturale.

Criza cu care se confruntă Europa, șomajul în Uniunea Europeană atinge niveluri-record, iar perspectivele economice pentru următoarele luni sunt destul de sumbre, motiv pentru care Comisia Europeană propune o serie de măsuri pentru impulsionarea creării de locuri de muncă şi dimensiunea socială a guvernanței UE. În plus, executivul european stabilește o serie de modalități de implicare mai aprofundată a reprezentanților angajatorilor și lucrătorilor în stabilirea priorităților comunitare.

Propunerea vizează apariţia de noi locuri de muncă și stabilește modalități prin care statele membre pot să încurajeze angajarea de lucrători prin reducerea impozitării veniturilor salariale sau printr-o mai bună sprijinire a întreprinderilor nou înființate. De asemenea, sunt identificate domeniile cu cel mai mare potențial de creare de locuri de muncă pentru viitor: economia ecologică, serviciile de sănătate și TIC.

„Europa are nevoie de o strategie de creare de locuri de muncă ca răspuns la ratele inacceptabile ale șomajului cu care se confruntă. UE are un uriaș potențial neutilizat în ce privește încurajarea pieței în această direcție”, este de părere preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. În opinia oficialului european, sectorul economiei ecologice, al sănătății și al noilor tehnologii vor genera, în anii care vin, peste 20 de milioane de locuri de muncă noi, iar statele membre trebuie să profite de aceste posibilități, mobilizând resursele existente și stimulând piața internă a muncii, în strânsă colaborare cu partenerii sociali. Putem realiza toate acestea, împreună”.

La rândul său, László Andor, comisar UE pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, susţine că, „nivelul actual al șomajului în UE este dramatic și inacceptabil, iar crearea de locuri de muncă trebuie să devină cu adevărat o prioritate europeană”. În opinia sa, „Uniunea are nevoie de o piață a muncii europeană dinamică și incluzivă, dacă dorim să ne reluăm creșterea și să facem față cu succes modificărilor structurale majore, precum ecologizarea economiei, o populație în curs de îmbătrânire și schimbările tehnologice”.

 Conținutul pachetului privind ocuparea forței de muncă:

1. Pachetul privind ocuparea forței de muncă îndeamnă statele membre să-și consolideze politicile naționale de ocupare a forței de muncă. Acesta cuprinde în special propuneri pentru statele membre privind:

- instituirea condițiilor adecvate pentru crearea de locuri de muncă și pentru stimularea cererii în domeniu, cum ar fi subvențiile pentru angajările care presupun crearea de noi locuri de muncă, o reorientare fiscală (neutră din punct de vedere bugetar) dinspre impozitarea veniturilor salariale înspre taxele de mediu sau susținerea activităților independente;

- exploatarea principalelor domenii cu potențial important de creare de locuri de muncă pentru viitor, precum economia ecologică, în cadrul căreia s-ar putea crea 20 de milioane de locuri de muncă până în 2020, includerea locurilor de muncă ecologice în planurile naționale privind locurile de muncă, precum și consolidarea competențelor ecologice;

- îmbunătățirea planificării și prognozelor privind forța de muncă în domeniul sănătății, pentru a corela mai bine cererea și oferta de specialiști și, în același timp, pentru a le oferi acestora perspective de locuri de muncă pe termen lung și pentru a stimula schimburile privind strategii inovatoare și eficiente de recrutare și reținere a lucrătorilor din domeniul sănătății. Comisia lansează, de asemenea, o consultare privind posibilitățile de angajare în domeniul serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor;

- susținerea creșterii numerice a forței de muncă înalt calificate în domeniul TIC și promovarea competențelor digitale ale ansamblului forței de muncă.

Domeniile-cheie care necesită o reformă, astfel încât piețele muncii să devină mai dinamice și mai incluzive și, astfel, mai rezistente la schimbările economice

 Aceste propuneri includ:

- desprinderea de învățăminte în urma crizei, precum stimularea flexibilității interne pentru a reduce nesiguranța locurilor de muncă și costurile fiscale;

- stabilirea unor salarii decente și care să poată fi susținute pe termen lung și evitarea capcanei salariilor scăzute;

- asigurarea utilizării unor acorduri contractuale corespunzătoare pentru a împiedica folosirea excesivă a altor contracte decât cele standard. Comisia subliniază, de asemenea, necesitatea de a oferi șanse tinerilor, precum și de a dezvolta învățarea pe tot parcursul vieții, care este esențială pentru siguranța locurilor de muncă și pentru productivitate;

- cu 4 milioane de locuri de muncă încă vacante în întreaga UE, „pachetul privind ocuparea forței de muncă” îndeamnă la mai multe investiții în competențe, pentru a oferi soluții la discrepanțele dintre cererea și oferta de competențe pe piețele forței de muncă din Europa, precum și o mai bună anticipare a competențelor necesare. Pachetul propune instrumente specifice pentru a îmbunătăți recunoașterea competențelor și a calificărilor și a stimula colaborarea dintre lumea educației și cea a muncii.

„Pachetul privind ocuparea forței de muncă” urmărește, de asemenea, crearea unei adevărate piețe europene a muncii:

- pentru îmbunătățirea mobilității lucrătorilor, Comisia este pe deplin hotărâtă să înlăture obstacolele juridice și practice din calea liberei circulații a lucrătorilor, de exemplu prin îmbunătățirea transferabilității drepturilor de pensie, a tratamentului fiscal al lucrătorilor transfrontalieri sau a nivelului de conștientizare a drepturilor și obligațiilor. Ea le solicită statele membre să permită exportarea prestațiilor de șomaj pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă într-o altă țară (pentru o perioadă de până la 6 luni). De asemenea, Comisia trimite un mesaj puternic guvernelor, cerându-le să elimine restricțiile privind accesul pe piața forței de muncă pentru lucrătorii din Bulgaria și România și să permită resortisanților din alte state membre să aibă acces la locurile de muncă din sectorul public;

- pentru îmbunătățirea corelării dintre locurile de muncă și persoanele aflate în căutarea acestora, pachetul propune transformarea portalului EURES dedicat celor care caută un loc de muncă într-un adevărat instrument european de plasament și recrutare și prevede (începând cu 2013) crearea unor aplicații online inovatoare, care să le ofere instantaneu utilizatorilor o hartă europeană clară a ofertelor europene de locuri de muncă.

În sfârșit, pachetul privind ocuparea forței de muncă pregătește terenul pentru o mai bună coordonare și monitorizare a politicilor de ocupare a forței de muncă la nivelul UE, în conformitate cu principiile UE de guvernanță economică.

Din 2013, ca parte a semestrului european, Comisia intenționează să introducă o „tabelă de marcaj” pentru a păstra evidența progresului statelor membre în procesul de punere în aplicare a planurilor naționale privind locurile de muncă. Pentru sporirea implicării UE și a partenerilor sociali naționali în elaborarea politicilor de ocupare a forței de muncă, Comisia a prezentat planuri de schimburi de opinii și de monitorizare a evoluțiilor salariale la nivelul UE. Pachetul legislativ subliniază importanța legăturii dintre politicile și instrumentele financiare comunitare (precum Fondul social european) în susținerea priorităților și a reformelor țărilor în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

 Pachet legislativ

Pachetul va fi discutat în cadrul unei conferințe la nivel înalt privind ocuparea forței de muncă, ce va avea loc la 6-7 septembrie și este menită să mobilizeze toți partenerii în vederea punerii în aplicare a măsurilor anunțate.

Pachetul actual privind ocuparea forței de muncă cuprinde o comunicare privind politica în domeniu a Comisiei, intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” și nouă documente de lucru ale serviciilor Comisiei, dintre care două sunt documente consultative:

- Tendințele și provocările pieței muncii (document de analiză),

- Un cadru de calitate pentru stagii (document consultativ),

- Punerea în aplicare a inițiativei „Oportunități pentru tineret” – primii pași (raport intermediar),

- Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice,

- Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al TIC,

- Un plan de acțiune pentru forța de muncă din domeniul sănătății din UE,

- Forța de muncă din domeniul serviciilor pentru gospodării (document consultativ),

- Piețe ale forței de muncă deschise, dinamice și inclusive (evaluarea conceptului de flexicuritate),

- Reforma serviciilor europene de plasare a forței de muncă pentru a răspunde obiectivelor Europa 2020 (detalii privind reforma EURES).

Carmen Dinu

Declaraţia, adoptată în cadrul unei Summit-ului european al regiunilor şi oraşelor, găzduit de Danemarca, reflectă voinţa politică a oraşelor şi regiunilor europene de a înscrie dezvoltarea urbană durabilă printre temele principale ale Summit-ului Pământului Rio+20, care va avea loc în perioada 20 – 22 iunie. De asemenea, oraşele şi regiunile au solicitat Uniunii Europene să facă schimb de bune practici la nivel global, cum ar fi Convenţia primarilor sau Capitalele europene verzi.

“Viitorul Europei depinde de oraşele şi localităţile noastre”, a subliniat Mercedes Bresso, preşedinta Comitetului Regiunilor (CoR), în cadrul reuniunii. “Fiind confruntate cu schimbările climatice şi consumul excesiv de resurse naturale, oraşele şi localităţile noastre se află în linia întâi a dezvoltării durabile. Ele trebuie să realizeze acest lucru prin politici privind locuinţele, producerea de energie din surse regenerabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de apă, o mai bună gestionare a apei şi un transport public mai puţin poluant”, a afirmat oficialul european. În opinia sa, oraşele se află la un nivel esenţial al procesului democratic şi joacă un rol extrem de important în crearea unei punţi între UE şi cetăţeni. “Oraşele Europeni deţin cheia unei autentice „renaşteri” europene”, a mai spus Bresso.

În replică, Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, a insistat asupra faptului că oraşele trebuie să fie centre de inovare care să poată totodată satisface nevoile de bază ale cetăţenilor lor: „Oraşele sunt sisteme de inovare”. „Ele se află într-un proces constant de transformare şi trebuie să îndeplinească nevoile de bază ale cetăţenilor, cum ar fi locuinţele, traiul, şcolile, apa curată, spitalele, precum şi un transport sigur şi fiabil. Acesta este motivul pentru care condiţiile egale, deschise şi libere de acces la serviciile publice reprezintă piatra de temelie a modelului social european”, a spus liderul PE. În opinia sa, UE “trebuie să creeze urgent un cadru european al serviciilor publice menit să asigure securitatea juridică, garantând în acelaşi timp autonomie şi condiţii sigure pe plan local, în special în aceste vremuri de criză economică.”

La rândul său, Helle Thorning-Schmidt, prim-ministrul Danemarcei şi preşedinte în exerciţiu al Consiliului UE, a vorbit cu interes despre faptul că dezvoltarea durabilă este modalitate de a depăşi criza economică: „În acest context de criză, poate Europa să-şi permită cu adevărat tranziţia către o economie ecologică?”. „Pentru oamenii care stau la coadă la oficiile de ocupare a forţei de muncă, dezvoltarea durabilă poate părea un obiectiv destul de îndepărtat. Dar acest lucru ar fi o mare greşeală. Nu, Europa nu îşi poate permite să nu discute despre creşterea economică nepoluantă. Iar contribuţia oraşelor şi regiunilor Europei este esenţială, dacă dorim ca tranziţia către economia ecologică să devină o realitate concretă în viaţa noastră de zi cu zi. Oraşele şi regiunile se află în linia întâi a dezvoltării durabile”.

Despre „ Declaraţia de la Copenhaga”

„ Declaraţia de la Copenhaga” prevede obiective clare pentru oraşele europene: eforturi către un echilibru climatic, incluziune socială, investiţii mai mari în capitalul uman, educaţie şi sănătate, infrastructura fizică şi noile tehnologii, precum şi o mai bună integrare în mediul înconjurător. Primarii şi preşedinţii de consilii regionale au solicitat UE să asigure un sprijin financiar adecvat pentru o politică urbană orizontală şi pentru politici europene care să acorde o prioritate mai mare cooperării teritoriale dintre oraşele europene. De asemenea, declaraţia evidenţiază nevoia de consolidare a rolului oraşelor şi regiunilor în direcţionarea politicilor europene, cum ar fi strategiile integrate pentru o dezvoltare regională durabilă şi pentru o economie fără emisii de dioxid de carbon.

Sub titlul „Structura urbană europeană în secolul XXI”, al cincilea Summit european al regiunilor şi oraşelor a fost organizat de Comitetul Regiunilor în parteneriat cu oraşul Copenhaga şi cu Regiunea Capitalei din Danemarca. Summit-ul a reunit peste 300 de primari şi preşedinţi de consilii regionale din cele 27 de state membre, împreună cu arhitecţi de renume, urbanişti şi cercetători în domeniul dezvoltării urbane, pentru a asigura o prezenţă mai clară a dezvoltării urbane durabile pe agenda europeană şi pe cea mondială.

Europenii au atitudine diferită faţă de deşeurile şi potenţialul acestora pentru economie, urmare a reciclării şi refolosirii lor. În timp ce Belgia, Danemarca, Germania, Austria, Suedia și Olanda depozitează în gropi de gunoi mai puțin de 3 % din propriile deșeuri municipale, un număr de 9 state membre continuă să depoziteze în gropi de gunoi peste 75 % din propriile deșeuri municipale.

Cum au reușit statele cu cele mai bune performanțe să transforme deșeurile dintr-o problemă într-o resursă? Comisia Europeană oferă o explicație la această problemă. Într-un raport dat publicităţii la Bruxelles se arată că, răspunsul este următorul: reuşita statelor menţionate a avut loc ca urmare a combinării unor instrumente economice.

Este vorba de combinația unor taxe și interdicții legate de depozitarea și incinerarea deșeurilor, scheme de responsabilizare a producătorilor și sisteme de plată în funcție de deșeurile generate (pay-as-you-throw), care s-a dovedit a fi instrumentul cel mai eficace pentru îndreptarea fluxurilor de deșeuri în direcții mai sustenabile. Aceste instrumente economice vor trebui introduse în mai mare măsură în toate statele membre, pentru ca UE să își îndeplinească obiectivele stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor – reducerea la zero a depozitării deșeurilor la gropile de gunoi, maximizarea reciclării și reutilizării și limitarea recuperării de energie la deșeurile nereciclabile.

Potrivit comisarului european pentru mediu, Janez Potočnik, „deșeurile sunt prea valoroase ca să fie pur și simplu aruncate, iar dacă sunt gestionate corect, valoarea respectivă poate fi restituită economiei”. În prezent, explică oficialul european, șase state membre îmbină o depozitare a deșeurilor la gropile de gunoi care este aproape de zero cu rate ridicate de reciclare. Nu numai că exploatează valoarea deșeurilor, dar au creat sectoare industriale prospere și multe locuri de muncă în același timp. Acest document ne arată cum au ajuns la performanţa asta: cu ajutorul unei game de instrumente economice, au făcut ca prevenirea, reutilizarea și reciclarea să devină mai atractive din punct de vedere economic. “Acum, împreună cu statele membre și autoritățile locale, avem responsabilitatea comună de a ne asigura că aceste instrumente sunt utilizate în mod eficace și se răspândesc în întreaga UE. Acesta este unul dintre obiectivele principale ale Foii de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, mai spune comisarul pentru mediu.

Experiența din statele membre arată că o combinare a instrumentelor următoare este cea mai bună modalitate de îmbunătățire a gestionării deșeurilor:

- Taxele și/sau interdicțiile legate de depozitarea și incinerarea deșeurilor – rezultatele studiului sunt inechivoce: ratele de depozitare și incinerare a deșeurilor au scăzut în țările în care interdicțiile sau taxele au dus la creșterea costurilor de depozitare și incinerare.

- Sistemele de plată în funcție de deșeurile generate (pay-as-you-throw) s-au dovedit foarte eficiente în ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri și au încurajat cetățenii să participe la colectarea separată a deșeurilor.

- Schemele de responsabilizare a producătorilor au permis mai multor state membre să colecteze și să redistribuie fondurile necesare pentru îmbunătățirea colectării separate și a reciclării. Raportul cost-eficacitate și transparența diferă însă foarte mult între statele membre și între fluxurile de deșeuri, și deci aceste scheme trebuie planificate și monitorizate cu atenție.

Potrivit unor statistici ale Eurostat, din luna martie, cele mai avansate șase state membre sunt Belgia, Danemarca, Germania, Austria, Suedia şi Olanda, care depozitează în gropi de gunoi mai puțin de 3 % din propriile deșeuri municipale. La cealaltă extremă, 9 state membre continuă să depoziteze în gropi de gunoi peste 75 % din propriile deșeuri municipale. Statisticile menţionate arată că se realizează în permanență progrese în unele dintre noile state membre, în care ratele de reciclare cresc foarte repede. De asemenea, în mai multe state membre au scăzut cantitățile de deșeuri municipale generate, probabil ca urmare a încetinirii creșterii economice.

Instrumente economice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor UE

Pentru ca UE să își atingă țintele stabilite în legislația privind deșeurile și țintele referitoare la eficiența energetică, va fi necesară utilizarea acestor instrumente în toate statele membre. Din acest motiv, în cadrul unei revizuiri a țintelor UE referitoare la deșeuri ce va avea loc în 2014, va fi evaluată posibilitatea ca utilizarea acestor instrumente să dobândească, în unele cazuri, un caracter juridic obligatoriu. De asemenea, Comisia include buna gestionare a deșeurilor printre condițiile pentru primirea anumitor fonduri europene.

Deșeurile sunt o afacere bună

Între timp, Comisia încurajează statele membre să aplice cu eficacitate sporită legislația existentă referitoare la deșeuri. Sectoarele industriale din Uniune care se ocupă cu gestionarea deșeurilor și cu reciclarea au avut în 2008 o cifră de afaceri de 145 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 2 milioane de locuri de muncă. Punerea integrală în aplicare a politicii europene în domeniul deșeurilor ar putea crea încă 400.000 de locuri de muncă în UE și o cifră de afaceri anuală suplimentară de 42 de miliarde de euro. O mai bună gestionare a deșeurilor ar contribui la atingerea mai multor obiective și ținte ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Fluctuaţia permisă yuanului a crescut de la 0,5 procente la 1 procent. Decizia vine în contextul în care deţinerile internaţionale de yuani au crescut considerabil, investitorii străini cumpărând doar în aprilie acţiuni şi titluri de stat chineze în valoare de 80 de milioane de dolari, în creştere de la 30 de milioane, ceea ce sporeşte deţinerile de yuani şi posibilitatea ca aceştia să fie investiţi local, notează Bloomberg.

Oficialii chinezi au argumentat pentru introducerea unei strategii pe 5 ani în cadrul căreia controlul strict pe care autorităţile chineze îl au asupra propriei monede să scadă gradual. Aceasta deoarece printre ţintele strategice ale premierului Wen Jiabao se găsesc creşterea consumului intern dar şi, foarte important, impunerea unei monede care să concureze poziţia dominantă a dolarului american în comerţul internaţional.

Liberalizarea anterioară a cursului de schimb a avut loc în mai 2007 fiind în valoare de 0,3 procente. Aprecierile yuanului faţă de dolarul american s-au oprit anul acesta în condiţiile în care economia chineză a înregistrat creşteri mai mici decât în anii anteriori iar oficialii consideră că raportul este aproape de echilibru.

Analiştii au primit cu optimism decizia oficialilor chinezi însă scepticismul lor este cu privire la aplicarea concretă a acestor măsuri, astfel încât fluctuaţia maxim admisă a yuanului să nu fie doar una teoretică.

Yuanul chinezesc ar putea deveni moneda de rezervă dacă Beijingul va continua reformele economice şi se va angaja în consolidarea şi flexibilizarea sistemului de schimb valutar, consideră directorul general al FMI, Christine Lagarde, citat de Reuters.

Adresându-se oficialilor, bancherilor şi oamenilor de afaceri prezenţi la China Development Forum, comentariile lui Lagarde privind evoluţia yuanului într-o monedă de rezervă reprezintă cea mai explicită declaraţie de susţinere acordată de un oficial FMI ambiţiilor Chinei privind dezvoltarea monedei naţionale.

China operează un sistem închis de schimb valutar, cursul yuanului fiind strâns controlat, însă guvernul de la Beijing vrea să crească gradul de utilizare a yuanului pentru încheierea tranzacţiilor comerciale internaţionale şi a implementat mai multe reforme pentru a facilita tranziţia.

“Este nevoie de un plan pentru consolidarea şi flexibilizarea sistemului de schimb valutar, pentru un management monetar şi al lichidităţii mai eficace, cu supraveghere şi reglementare de mai bună calitate, o piaţă financiară mai bine dezvoltată, dobânzi flexibile pentru depozite şi credite şi, în final, deschiderea contului de capital. Dacă toate acestea se vor materializa, nu există niciun motiv pentru care renminbi (yuanul – n.r.) să nu ajungă la statutul de monedă de rezervă, ocupând o poziţie adecvată statutului economic al Chinei”, a declarat Lagarde, potrivit Mediafax.

Lagarde a enumerat trei priorităţi pe care le recomandă Chinei: susţinerea creşterii economice, transferul motoarelor de creştere economică de la investiţii şi exporturi spre consumul intern, precum şi răspândirea mai largă a averii. (M.C.)

Noua ţări europene au decis să profite de perioada maximă (31 decembrie 2013) pentru a păstra restricţiile pe piaţa muncii pentru cetăţenii romani şi bulgari, citând criza drept motiv.

Potrivit europarlamentarului olandez Marije Cornelissen, unele state membre au venit cu explicaţii ridicole pentru menţinerea restricţiilor.

Germania, care a redus măsurile restrictive pentru bulgarii şi românii care deţin diplome germane, se teme că cetăţenii celor două ţări îi vor îndepărta pe lucrătorii locali din cauza salariilor modeste pe care le accepta.

Bruxelles-ul respinge opinia potrivit căreia bulgarii şi romanii sunt o ameninţare pentru economiile şi piaţa muncii din Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Franţa, Irlanda, Austria, Malta şi Luxemburg, unde restricţiile sunt menţinute în continuare.

Comisia Europeană a pregătit două rapoarte care demonstrează contrariul, afirmând că cetăţenii romani şi bulgari au contribuit la creşterea economică din ţările vestice şi că au avut doar un impact limitat asupra salariilor.

În plus, criză a redus în mod substanţial numărul romanilor şi bulgarilor care vor să emigreze. (M.C.)

Mugur Istode

Potrivit unui document UE în fază de proiect, Comisia vrea majorarea bugetului la 138 de miliarde de euro, pentru a respecta angajamente asumate anterior.

O astfel de creştere este o problemă sensibilă, având în vedere că în ultimii doi ani CE a cerut guvernelor să reducă cheltuielile publice pentru a aduce sub control criza datoriilor.

Este probabil că miercuri să aibă loc o întâlnire a comisarilor UE, înainte de anunţul oficial, având în vedere îngrijorarea existentă la nivelul departamentelor CE privind felul în care va fi percepută solicitatea în capitalele UE şi cum ar trebui prezentat proiectul.

“Unele departamente sunt îngrijorate că majorarea cu 6,8% a fondurilor riscă să fie interpretată greşit. Comisarii ar trebui din acest motiv să aibă o discuţie politică, în special pe tema nivelului fondurilor alocate pentru plăţile din 2013 şi a felului în care ar trebui să fie prezentat proiectul de buget”, potrivit minutei unei întâlniri a oficialilor CE, de pe 23 aprilie, obţinută de Reuters.

Un purtător de cuvânt al comisarului pentru Buget, Janusz Lewandowski, a declarat că nu poate comentă propunerile.

O sursă din CE a spus că majorarea plăţilor de anul viitor nu poate fi evitată, dar proiectul de buget va limita creşterea noilor cheltuieli ale UE la 2%, uşor peste rata estimată a inflaţiei.

Propunerile CE referitoare la buget, odată finalizate, trebuie aprobate de guverne şi Parlamentul European.

Parlamentul susţine de obicei planurile de cheltuieli ale Comisiei, dar este probabil că statele mari să manifeste o opoziţie puternică, având în vedere că au contribuţii nete importante la bugetul UE.

În negocierile de anul trecut pentru bugetul UE pe 2012, guvernele au respins propunerile CE şi ale Parlamentului, pentru majorarea cu 5% a cheltuielilor, stabilind o creştere de numai 2%.

Este probabil că discuţiile pentru bugetul pe 2013 să dureze până în decembrie şi vor avea loc în paralel cu negocierile mai dificile referitoare la viitorul buget pe termen lung al Uniunii, pentru intervalul 2014-2020. Pentru acest buget, Comisia a propus alocarea a aproape 1.000 de miliarde de euro.